Contact: Aura Mihaela Dascălu
Tel: 0255 540 997
Întrebări frecvente referitoare la NAȘTERI
1) Unde se întocmește actul de naștere?
Întocmirea actului de naştere se face la Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor sau la Primăria unităţii administrativ-teritoriale (municipiu, oraş sau comună), în a cărei rază s-a produs evenimentul.
2) Cine face declarația de naștere?
Au obligaţia de a face declaraţia de naştere oricare dintre părinţi, iar dacă, din diferite motive, nu o pot face, obligaţia declarării revine medicului, persoanelor care au fost de faţă la naştere sau a personalului desemnat din unitatea sanitară în care a avut loc naşterea, sau a oricărei persoane care a luat cunoştinţă despre naşterea copilului.
3) În ce termen se face declararea și înregistrarea nașterii copilului?
Termenul pentru declararea şi înregistrarea naşterii copilului este de:
– 30 zile de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă;
– 3 zile de la data naşterii, pentru copilul născut mort;
– 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 15 zile.
NOTĂ: Dacă declaraţia a fost făcută după trecerea unui an de la data naşterii, actul de naştere se întocmeşte în baza hotărârii judecătoreşti, definitive şi irevocabile privind încuviinţarea înregistrării tardive, care trebuie să conţină toate datele necesare înregistrării.
4) Ce documente sunt necesare pentru înregistrarea nașterii copilului?
Înregistrarea naşterii copilului se face în baza declaraţiei verbale, prezentându-se următoarele documente:
– certificatul medical constatator al naşterii întocmit pe formular tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
– certificatul de naştere şi actul de identitate al mamei şi al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă (în original şi copie);
– certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, dacă sunt căsătoriţi (în original şi copie);
– actul de identitate al mamei şi actul de identitate al tatălui – în original şi copie.
5) Ce se întâmplă în cazul unei nevoi de transcriere?
În situația în care se vor prezenta pentru transcrierea certificatelor sau extraselor multilingve de naștere eliberate de autoritățile din Franța în care numele de familie al mamei este completat cu numele de fată al acesteia, iar aceasta poartă numele de familie dobândit în timpul căsătoriei, se va proceda la transcrierea acestora în forma prezentată, i se va comunica faptul că poate cere instanțelor judecătorești din România modificarea actului românesc.
Întrebări frecvente referitoare la CĂSĂTORII
1) Ce acte sunt necesare pentru încheierea căsătoriei?
I. Acte de identitate:
– Buletin de identitate sau cărţi de identitate pentru cetăţenii români domiciliaţi în România;
– Paşapoartele pentru cetăţenii români domiciliaţi în străinătate şi cetăţenii străini;
– Carnetele de identitate pentru persoanele fără cetăţenie.
NOTĂ: Se prezintă actul de identitate în original, însoţit de o copie nelegalizată.
II. Certificate de naștere:
– Se prezintă certificatele în original însoţite de câte o copie nelegalizată + timbre fiscale în valoare de 0,5 RON pentru fiecare copie;
– Cetăţenii străini care nu sunt născuţi în România, vor prezenta certificate de naştere în original, însoţite de câte o copie tradusă în limba română, autentificată de un notar public şi cu respectarea formalităţilor de apostilare sau supralegalizare, după caz.
III. Dovada desfacerii sau încetării căsătoriei anterioare (dacă este cazul)
– Hotărârea judecătorească de divorţ, definitivă şi irevocabilă;
– Certificatul de deces în original şi copie nelegalizată.
2) Cetățenii străini trebuie să prezinte și alte documente față de cele menționate?
Da, față de documentele menționate anterior, cetățenii străini trebuie să mai prezinte și următoarele documente:
– Dovada eliberată de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale ţărilor ai căror cetăţeni sunt, din care să rezulte că sunt îndeplinite condiţiile de fond, cerute de legea lor naţională, pentru încheierea căsătoriei;
– Cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate, convenţii sau acorduri de asistenţă juridică în materie civilă sau de drept al familiei (Albania, Austria, Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Cehia, China, R.P.D. Coreană, Croaţia, R. Cuba, Franţa, R.P. Mongolă, Polonia, Federaţia Rusă, Republica Serbia, Slovacia, Slovenia, Ungaria), precum şi cetăţenii statelor care nu au misiune diplomatică acreditată în România, fac dovada îndeplinirii condiţiilor de fond cerute de legea lor naţională pentru încheierea căsătoriei, cu documente justificative eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie;
DECLARAŢIA NOTARIALĂ a cetăţeanului străin, din care să rezulte că îndeplineşte condiţiile necesare încheierii căsătoriei în România;
DECLARAȚIA NOTARIALĂ a cetățeanului străin, din care să rezulte regimul matrimonial ales (atât pentru încheierea căsătoriei, cât și pentru transcrierea unui certificat de căsătorie din străinătate).
3) Există mențiuni speciale pentru cetățenii unor țări specifice?
Da, cu următoarele precizări:
Cetăţenii germani care doresc să încheie căsătorii pe teritoriul României vor face dovada că sunt îndeplinite condiţiile de fond, cerute de legea lor naţională, pentru încheierea căsătoriei în România, numai cu Certificatul de capacitate de căsătorie eliberat de către oficiul de stare civilă competent din Germania, în original, pe care a fost aplicată Apostila conform Convenţiei cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga, la 05.10.1961, la care România a aderat prin O.G. nr. 66-1999, aprobată prin Legea nr. 52/2000, cu modificările şi completările ulterioare, împreună cu traducerea acestuia în limba română, legalizată de notarul public.
În cazul încheierii unei căsătorii în România dintre un cetăţean român şi un cetăţean elveţian, acesta din urmă va prezenta numai un document eliberat de autorităţile din Elveţia sub forma unui “Certificat de capacitate matrimonială”, document care trebuie să aibă Apostila conform Convenţiei de la Haga din data de 05.10.1961, pentru a fi valabil.
Cetăţenii Ucrainei, care locuiesc în străinătate, în vederea înregistrării unei căsătorii şi a confirmării stării lor civile, fac o declaraţie pe proprie răspundere, legalizată de către reprezentantul diplomatic, oficiul consular al Ucrainei sau notar, prin care se confirmă că persoana în cauză nu este căsătorită.
Cetăţenii saudiţi care vor să se căsătorească în România trebuie să se adreseze în primul rând, forurilor de resort din Regat pentru aprobarea căsătoriei. În cazul obţinerii aprobării, aceasta se transmite Ambasadei Regatului Arabiei Saudite din ţara unde urmează a se încheia căsătoria, ambasada eliberând o dovadă privind aprobarea căsătoriei.
Cetăţenii israelieni care doresc să încheie căsătorii pe teritoriul României vor face dovada că sunt îndeplinite condiţiile de fond, cerute de legea lor naţională, pentru încheierea căsătoriei, cu următoarele documente:
- extras de înregistrare civilă, eliberat de Ministerul de Interne sau;
- extras din evidenţele populaţiei, eliberat de Ministerul de Interne.
Documentul va fi prezentat în original, la care se vor anexa copia xerox şi traducerea legalizată a acestuia şi se va avea în vedere ca data emiterii să fie recentă (maximum 3 luni de la emitere).
Pentru cetățenii indieni care doresc sa încheie căsătorii cu cetățenii altor state.
Oficiile consulare și misiunile diplomatice NU sunt autorizate să elibereze certificate de celibat. Competența revine instanțelor de judecată din India.
Hotărârea emisă de către instanțele de judecată va fi apostilată de către Ministerul Afacerilor Externe în India.
- În cazul în care, în extras, la rubrica “stare civilă”, este trecut “divorţat” sau “văduv”, se vor solicita, după caz, hotărârea de divorţ sau certificatul de deces, în original, la care se vor anexa copia xerox şi traducerea legalizată a documentului;
- Declaraţie notarială pe proprie răspundere, din care să rezulte că, la data depunerii documentelor la oficiul stării civile, nu există încheiată o altă căsătorie.
Pentru apatrizi, legea naţională este legea statului în care îşi au domiciliul sau reşedinţa.
4) Aprobarea cui necesită cadrele militare active care se căsătoresc cu o persoană apatridă?
Aprobarea Ministrului Apărării Naţionale, a Ministrului de Interne, a Ministrului de Justiţie, ori a conducătorilor serviciilor de stat specializate în domeniul apărării şi siguranţei naţionale, în cazul cadrelor militare active (ofiţeri, maiştrii, subofiţeri) care se căsătoresc cu o persoană apatridă sau care nu are exclusiv cetăţenia română.
5) Prezența cui este necesară pentru declarația de căsătorie?
Viitorii soţi se vor prezenta împreună în vederea înregistrării declaraţiei de căsătorie, cu actele menţionate anterior, în prezenţa a doi martori, persoane majore, având asupra lor actele de identitate. De asemenea, este necesar ca cel puţin unul din viitorii soţi să aibă domiciliul sau reşedinţa în localitate.
6) Care este vârsta minimă pentru încheierea căsătoriei?
Vârsta minimă necesară pentru încheierea căsătoriei este de 18 ani. Pentru motive temeinice, minorul (atât fata, cât şi băiatul) care a împlinit vârsta de 16 ani, se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi, ori după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. Dacă unul dintre părinţi este decedat sau se află în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa, încuviinţarea celuilalt părinte este suficientă. Dacă nu există nici părinţi, nici tutore care să poată încuviinţa căsătoria, este necesară încuviinţarea persoanei sau a autorităţii care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti.
7) În cât timp se încheie căsătoria?
Căsătoria se încheie în termen de 10 zile de la data înregistrării declaraţiei, termen în care se include atât ziua când a fost făcută declaraţia de căsătorie, cât şi ziua în care se oficiază căsătoria.
Întrebări frecvente referitoare la DECESE
1) Unde se întocmește actul de deces?
Actul de deces se întocmeşte la Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor sau la Primăria unităţii administrativ-teritoriale (municipiu, oraş sau comună), în a cărei rază teritorială s-a produs decesul, pe baza declaraţiei verbale făcute de către membrii familiei decedatului, iar în lipsa acestora de către colocatari, vecini, administratorul imobilului, medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul.
2) În cât timp se face declararea decesului?
Declararea decesului se face în termen de 3 zile de la data încetării din viaţă a persoanei.
Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente precum şi în cazul găsirii unui cadavru, declaraţia se face în termen de 48 de ore, socotit din momentul decesului sau al găsirii cadavrului. În astfel de cazuri, înregistrarea se face pe baza certificatului medical constatator al decesului şi a dovezii eliberate de Poliţie sau de Parchet.
3) Ce se întâmplă dacă decesul nu a fost declarat la termen?
În cazul în care decesul nu a fost declarat în termen, întocmirea actului de deces se face cu aprobarea Parchetului.
4) Ce acte va mai depune declarantul împreună cu declarația de deces?
Împreună cu declarația de deces, declarantul va mai depune:
- certificatul medical constatator al decesului, întocmit şi semnat de medicul sau cadrul mediu sanitar care a făcut constatarea în care trebuie consemnată cauza decesului
- actul de identitate al celui decedat (în original şi copie)
- livretul militar sau adeverinţa de recrutare, după caz, pentru persoanele supuse obligaţiilor militare
- certificatul de naştere, căsătorie al decedatului (în original şi copie)
- actul de identitate al declarantului (în original şi copie)
5) În baza unei hotărâri judecătorești definitive de moarte, unde se întocmește actul de deces?
Întocmirea actului de deces, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive de moarte, se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, după caz, la autoritatea administraţiei locale de la:
- locul de naştere al celui declarat mort
- domiciliul celui declarat mort, în cazul când actul de naştere a fost întocmit la autorităţile locale din străinătate
- domiciliul persoanei care a solicitat declararea judecătorească a morţii
Precizări referitoare la situații de PIERDERI, FURT, DISTRUGERI, HOTĂRÂRI JUDECĂTOREȘTI sau DECIZII ADMINISTRATIVE
I. Certificatele de stare civilă se eliberează la cerere persoanei îndreptăţite, pe baza înregistrărilor şi a menţiunilor înscrise în registrele de stare civilă.
Certificatele de stare civilă se eliberează numai cetăţenilor care posedă act de identitate (în original şi copie). Cetăţenii care nu au acte de identitate vor fi îndrumaţi să solicite mai întâi la Serviciul de Evidenţă a Persoanelor de care aparţin, eliberarea unei cărţi de identitate provizorii.
Cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate şi cetăţenilor străini ale căror acte de stare civilă sunt înregistrate în ţară li se vor elibera certificate pe baza paşaportului (în original şi copie).
Persoanele care au domiciliul în alte localităţi decât cele în care sunt păstrate registrele de stare civilă şi nu se pot deplasa personal pentru a obţine certificatele de stare civilă, vor adresa cererea Primăriei în raza căreia au domiciliul sau reşedinţa, indicând localitatea unde se găseşte actul respectiv şi datele de stare civilă, pentru identificarea actului cu procură specială.
Procura specială poate fi autentificată:
- în ţară, de un notar public;
- în străinătate, la misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din statul de reşedinţă sau la un notar public străin, cu apostilă, conform Convenţiei de la Haga.
II. Certificatul de naştere se eliberează numai titularului actului. Pentru copiii minori, care nu au acte de identitate, precum şi pentru cei puşi sub interdicţie, certificatul de naştere se eliberează părintelui sau reprezentantului legal.
III. Certificatul de căsătorie se poate elibera unuia dintre soţi.
IV. Certificatul de deces se eliberează membrilor familiei sau altor persoane îndreptăţite.
V. Precizări pentru persoanele cu domiciul sau cu reședința în străinătate
Persoanele cu domiciliul sau cu reşedinţa în străinătate, a căror naştere şi/sau căsătorie a fost înregistrată în România, pot solicita eliberarea certificatului de naştere/căsătorie şi prin împuternicit cu procură specială.
Cererile pentru procurarea de certificate de stare civilă din străinătate se soluţionează de către Ministerul Afacerilor Externe – Direcţia Relaţii Consulare.
Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite în străinătate, la autorităţile locale competente, se transcriu, obligatoriu, în registrele de stare civilă române, în termen de 6 luni de la întoarcerea în ţară sau de la primirea din străinătate, a certificatului ori extrasului de stare civilă.
Cererea de transcriere, se adresează Primăriei localităţii în raza căreia îşi are domiciliul solicitantul, însoţită de următoarele acte:
- certificatul (extrasul) în original;
- o fotocopie (xerocopie) a acestuia;
- traducerea în limba română, autentificată de un notar public sau de oficiul consular român;
- documente justificative pentru completarea unor rubrici care nu au fost completate în certificatul original (de exemplu: lipsa datei naşterii soţilor, a rubricilor privind părinţii acestora, nemenţionarea numelui soţilor după căsătorie, etc).
Documente justificative pot fi:
- certificatul de naştere;
- adeverinţa din care să rezulte numele după căsătorie sau declaraţia soţilor la notar sau oficiul consular;
- sentinţa de divorţ rămasă definitivă pentru cei care au mai fost căsătoriţi;
- copia cărţii de identitate, paşaportul.
Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate pot cere transcrierea, direct sau prin împuternicit cu o procură specială (autentificată în ţară de un notar public, iar în străinătate, de oficiul consular român din statul de reşedinţă sau la notar cu apostilă conform Convenţiei de la Haga).
În acest caz, cererea se depune la Primăria localităţii în raza căreia au avut ultimul domiciliu, iar dacă nu au avut vreodată domiciliul în România, la Primăria Sectorului 1 Bucureşti, unde se va efectua transcrierea certificatului.
În cazul în care cererea de transcriere se depune prin împuternicit cu procură specială, pe lângă actele menţionate mai sus, este necesară şi declaraţia notarială a cetăţeanului român, titular al certificatului în cauză, în care să se specifice dacă s-a mai solicitat sau nu transcrierea/înscrierea certificatului în registrele de stare civilă române din ţară sau străinîtate şi că nu mai există un alt act de stare civilă reconstituit.
Transcrierea certificatelor şi a extraselor de stare civilă se efectuează cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului, cu avizul prealabil al Serviciului Public Comunitar Judeţean de Evidenţă a Persoanelor.
VI. Alte precizări
Toate documentele administrative emise de autorităţile străine ce vor fi prezentate pentru a fi înregistrate în registrele de stare civilă, vor trebui să îndeplinească următoarele condiţii:
- documentele eliberate de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 5/10/1961 vor fi în mod obligatoriu apostilate;
- sunt scutite de supralegalizare sau apostilare, documentele emise de statele cu care România a încheiat tratate, acorduri sau convenţii bilaterale de asistenţă juridică în materie civilă sau de dreptul familiei;
- documentele care nu se regăsesc în primele două situaţii, vor fi în mod obligatoriu supralegalizate, în conformitate cu prevederile articolului 162 din Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.