Dragi elevi, profesori, părinţi,
Se încheie astăzi anul şcolar şi pentru unii dintre voi chiar o etapă a vieţii. Ultimul an de şcoală a fost unul foarte dificil din toate punctele de vedere, cu provocări nenumărate, cărora aţi fost nevoiţi să le faceţi faţă. Unii aţi reuşit mai bine, alţii mai puţin bine, însă am convingerea că toţi aţi avut ceva de învăţat din acesta şi anume să nu vă daţi bătuţi niciodată. E o experienţă de viaţă pe care, cu certitudine, nu o veţi uita. Da, a fost greu să nu vă întâlniţi cu ceilalţi colegi, să staţi departe de profesori şi de sălile de clasă, însă până la urmă ceea ce rămâne e cel mai important, iar cunoştinţele pe care le-aţi acumulat în această perioadă sunt convins că vă vor fi de mare folos pentru a vă construi viitorul aşa cum fiecare dintre voi îşi doreşte. Vă felicit pentru toate acestea şi sper că tot ce ați învățat până acum să vă fie de folos, să vă dechida căi și uși în viață, dar cel mai important, să vă ajute să vă prețuiți timpul, pentru ca el este materia din care ne este formată viața. Dacă pentru alții timpul înseamnă bani, pentru voi, acum, el are un preț incalculabil. Prețuiți cât puteți anii aceştia frumoși, încercând să nu vă abateți de la educație.
Vreau să-i felicit şi pe dascăli, deopotrivă, pentru că şi pentru ei anul care a trecut a fost unul extrem de dificil cu provocări pe care, sunt convins, că nu şi le-au închipuit atunci când au ales această nobilă meserie. Mă bucur să constat că le-au făcut faţă cu brio şi că au reuşit, chiar şi de la distanţă, să-i ţină pe elevi conectaţi la cunoaştere şi să le insufle dragostea faţă de şcoală chiar dacă ştiu că nu le-a fost deloc uşor să facă asta din faţa unui computer, tabletă sau telefon.
Nu în ultimul rând aş vrea să-i felicit pe părinţi fiindcă fără ajutorul lor n-am fi reuşit să trecem cu bine peste această încercare determinată de pandemia de coronavirus. Îmi dau seama că pentru ei a fost cel mai dificil şi asta pentru că de multe ori au fost puşi în faţa unor probleme pe care ei înşişi nu au ştiut cum să le rezolve, dar care până la urmă au fost rezolvate. Iar dacă în cazul elevilor din clasele mari, lucrurile au fost relativ mai simple, pentru cei din primii ani de şcoală, părinţii au fost primul şi cel mai real sprijin, trebuind să se descurce cu mijloace proprii, în unele cazuri şi să facă lucruri uneori imposibile pentru a se asigura că cei mici au acces la educaţie.
Pentru toate acestea, tuturor şi fiecăruia în parte, vă mulţumesc!
Dr. Ing. Ion Chisăliţă
